“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde

“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens.

Cu ochi-n soare!

Intr-o zi superba de toamna, cu un soare stralucitor si un aer usor racoritor, ma intalnesc cu o buna amica sa mergem impreuna la izvorul de la iesirea din oras pentru a ne aproviziona cu apa de izor pentru cateva zile. Ne pregatim bidonasele si bine dispuse ne indreptam catre izvorul cu pricina pentru a le umple si a ne potoli setea cu o apa rece si curata. Spre surprinderea noastra, care de obicei era aglomerat si se asteapta destul de mult, se afla doar o persoana care asteptand pe scaunelul adus de acasa sa se umple bidonasele, ne privea linistita cu un zambet larg pe buze. Salutam si civilizat ne asezam frumusel bidonasele la rand, dar nu reusim sa ne acomodam bine cu peisajul ca la orizont apare un cetatean rom (sper sa nu gresesc, c-acusi imi tranteste repede ca fac discriminare) de 1,50 m inaltime, slab, 34 de ani (chiar el ne-a informat inca de la inceput de acest lucru, crezand ca suntem niste pustoaice, dar de fapt suntem  mai mari decat el) si imbracat cu clasica geaca din piele neagra, facea  zarva mare, dar nu stiu cu cine se certa, daca se certa, in orice caz vorbea singur pe limba lui, intr-un fel voia sa se faca auzit probabil de cineva. Se apropie de noi cu scuza, eterna scuza, ca are un copil bolnav in masina si ca vrea sa ia un pic de apa sa-i duca la masina, cu un bidonas..... s-avem pardon!!!!!!........ de circa 120 litri...!!!!!! Ne-a vazut pe toate femei, ce-a zis, stai ca-i merge, ca doar nu ne-om lua la trante cu el. I-a bidonul femeii i-l da deoparte si-si pune bidonul lui fara nici o jena. Doamna deranjata sare de pe scaunelul unde statea linistita, ii dispare ranjetul de pe buze, se inroseste la fata si incepe sa-i tipe in fata individului, insa acesta prea putin incomodat nici nu-i da prea mare atentie si continua sa-si umple bidonul, ca daca tot a pus bidonul acolo sa-l lase sa se umple...!!! Degeaba am sarit toate cu gura pe el ca nu-l speria nimic, ba mai mult ca sa ne intimideze ne-a zis ca el isi scoate femeia la produs cand vrea, dar cu toate asta creste 5 copii acasa... Vazandu-se un pic incoltit de noi, a inceput sa urle la masina sa-si cheme intariri. Apare la un moment dat unul putin mai inalt dar la fel de slab, cu o plictiseala in mers de-l dadea afara, si cu mainile in buzunare ce-i intrau pana la cot, se apropia cu pasi lenti de noi. Murmura ceva printre dinti, dar dumnezeu stie ce spunea el si cu cine vorbea. S-a rezemat cu umarul de bordura peretelui de unde venea izvorul si se uita nedumerit cand la unii cand la altii, se vedea clar ca a fost trezit din somn, ca atipise in timp ce-l astepta pe respectivul sa umple bidonasul de 120 litri. Era clar ca n-aveau de gand sa astepte la rand, ceea ce s-a si intamplat! Au plecat satisfacuti si fericiti ca au mai prostit niste romani (asa cum o fac in mod normal si de obicei), abia ridicand si carand bidonul care depasea clar greutatea celor doi. Nu ne asteptam intelegere din partea lor, insa s-a demonstrat inca o data stilul murdar cu care trateaza orice situatie si modul lor de a fi. Cu ochi-n soare, plini de nervi si cu bidoanele goale priveam in urma lor tupeul mizerabil de care dau dovada acesti indivizi.
 Nu e de mirare ca suntem bagati toti romanii in aceeasi oala, ca suntem alungati afara de peste tot din europa si suntem aratati cu degetul oriunde am merge!!... Nu e de mirare ca ni se inchid usi in fata peste tot in lume!!... Nu e de mirare ca se iau diferite masuri de siguranta, si nu numai, cand vine vorba de romani!!.....  Daca incerci sa spui ceva despre ei, iti striga in fata: Discriminare! Dar eu ma intreb: Cati dintre ei muncesc si platesc taxe si impozite la stat? Ce castele au si cum au facut banii pentru a le construi? Cate firme exista in romania si cate dintre ele apartin acestor indivizi? Marea majoritate care au palate si vile beneficiaza si de ajutoare sociale, ca de, e dreptul lor! Li se cer explicatii, dau din umeri, sunt nevinovati, sunt victime, nu stiu nimic si nu cunosc pe nimeni... iar fraieru'...adica romanu, isi sufleca manecile, munceste ca un sclav pentru te miri ce, si daca ajunge sa ia 800 de lei este considerat bogat, sa mai zica si saru-mana (((:....asta daca ajunge sa-i ia..... daca nu, se multumeste si cu ce le curge mai marilor printre degete. Da' s-au cam zgarcit ca doar e criza, ca strang asa tare din degete ca nu mai picura deloc si atunci eu zic... pai cum dracu sa mearga economia asta, daca cei care intr-adevar muncesc nu sunt stimulati s-o faca, nu le sunt recunoscute drepturile, munca, sanatatea, demnitatea.... Putinele fabrici care au mai ramas se vand pe te miri ce sau se inchid, locurile de munca sunt tot mai putine, Romania e vanduta toata si suntem vanduti pe cateva generatii europei, importam toate resturile scadente din uniune sau zone cu risc pentru sanatatea populatiei, ni se impun reguli sau legi pe care doar noi trebuie sa le respectam, centrele comerciale se inmultesc pe zi ce trece, tinerii pleaca in afara sa slugareasca pe altii, iar respectivii se imbogatesc de pe urma crizei tot mai mult...
Cu speranta ca sfarsitul lumii nu va veni prea curand, tin sa mai adaug doar atat: 
Ai posteri l'ardua sentenza!....dar pana atunci...ma vafffffanculo.....














Niciun comentariu:

Dorul de trecut


Pe drumul prafuit desculta m-am lasat
Am dat la spate gandul la tine si-n lume am plecat,
Am incercat sa m-amagesc cantand ca-ndragostita
Ce am ales pentru o viata o dragoste neantalnita.

Ma-ndrept cu pas grabit spre casa parinteasca
Sa strang la piept parintii si vatra romaneasca
C-am stat mult timp plecata si-n urma am lasat
Casa, pe cei dragi si tot ce mi-a fost drag.

In aerul curat si roua pura cristalina
E tot ce-mi pot dori mai mult si-o strangere de mana,
Din partea celor ce crescand ei m-au vazut
Si a parintilor o sarutare caci mult au suferit.

Am vrut sa-mi fac o soarta, o cale si un tel
Sa fiu a mea stapana, sa am destinul meu,
Si mi-am facut de toate, si faima si destin
Dar anii au trecut ningand peste-al meu chip.

Timpul a trecut ca praful ce-n zari dispare
M-am trezit deodata singura si amintirea doare,
Ca nu am stat langa cei pe care i-am iubit
Le-am dat multa tristete si i-am dezamagit.

IMI BEAU AMARUL

In seara asta vreau sa beau sa ma imbat
Sa-mi cant sufletul ce-mi plange si amarul sa-mi inec,
Vreau sa strig in gura mare si lumii sa povestesc
Cum ca dragostea-ncet moare si de durere ma topesc.

Privesc in jur si totul in jurul meu plange
Cui as putea sa-mi descarc sufletul, ca inima-n bucati
mi se rasfrange,
As vrea sa zbor in ceru-nalt si de-acolo sa privesc
Sa nu am sentimente si nici inima sa imi ranesc.

Dar sunt singura si trista intr-o lume ratacita
Imi beau sufletul amar, ca de viata-mi este frica,
Ratacesc pe strazi pustii si nu stiu unde ma-ndrept
Ratacesc si nu stiu unde si amarul mi-l inec.

Privesc pierduta cum sticla de pe masa incetul se termina
Ca durerea ce o simt e mult mai mare si bautura n-o alina,
Privesc in jur si-mi pare ca toti pe mine ma condamna
As vrea pe toti sa ii lovesc si sa dispar in goana.

Ma simt straina, ma simt stingher
Asta nu e viata mea, e un vis etern,
Ma simt usoara ca un fulg de nea
Ce rataceste ziua-n amiaza mare, pe o straduta-ngusta
langa o cafenea.

Soarele ce straluceste si vantul ce usor ma racoreste
Ma poarta-n zari inalte si-mi deschide porti albastre,
Zbor ca vantul, lin ca gandul si cutreier tot pamantul
Zbor sa-mi linistesc suspinul, amarul, tristetea si destinul.

Trezita brusc din acest vis intarziat
Ma-ntreb ce s-a-ntamplat cu adevarat,
Ca sufletu-mi la fel de trist si-ngreunat
Doare tot mai mult, nu s-a mai alinat.

Din dulcea mea betie in care am cazut
Totul este la fel, e ca la-nceput,
Durerea ce o simt in piept si-n sufletu-mi ranit
Nu are vindecare, amoru-i ratacit.

Cand ceru-nalt albastru in doua se v-a despica
Poate voi reusi sa aflu raspuns la toata povestea mea,
C-am suferit de cand ma stiu si poate inca voi mai suferi
Atata timp cat voi trai, dragoste nu voi mai oferi.

M-am imbatat cu vise, tristete si alcool
Am strans durerea-n mine si-am plans in dormitor,
Am strabatut cu gandul pamantul si ratacind prin ani
Am alungat iubirea si mi-am facut dusmani.

Mi-am indreptat privirea catre un univers demult pierdut
Am vrut sa las in urma ce-a fost, s-o iau de la-nceput,
Sa vad in jurul meu tot ceea ce-i frumos si ceea ce-i placut
Sa las in urma amintirea ca tare m-a durut.

Din ceea ce am vrut nimic nu s-a schimbat
Minte-mi zboara aiurea e de necontrolat,
Paharul de pe masa se schimba tot mai des
As vrea sa-l pot lasa, e prea tarziu, nu mai am de ales.

Mintea-mi este ratacita, privirea-mi joaca feste
Starea ce o simt e tot mai rea, dar frica nu-mi mai este,
Simt o forta ce se naste din suflet si in iubire
As vrea viata sa-mi traiesc in liniste si pretuire.