“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde

“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens.

Cutremur devastator in Italia

Cutremur de 6 grade pe scara Richter a zguduit din temelii centrul Italiei in provincia Abruzzo. In ziua de 6 aprilie 2009 la ora 3,30 dimineata ora Italiei, cutremurul s-a simtit si a avut efecte devastatoare si in alte 26 orasele, iar orasul L’Aquilla a fost ras pe fata pamantului. Toate cladirile au fost complet distruse, atat cele construite dupa cel de-al doilea razboi mondial, cat si cele dupa anul 2000. Centrul universitar, recunoscut in toata Italia de numarul mare de studenti, scoli, spitale, catedrale, monumente istorice declarate patrimoniu national si biserici, muzee, Primaria, care recent fusese restructurata, totul a fost culcat la pamant. Peste 50.000 de familii au ramas fara locuinta, 15.000 de case distruse, aproape 300 de morti, 1000 raniti, 2000 de pompieri, iar 5000 de voluntari alaturi de statul Italian in fruntea caruia Prim ministrul Silvio Berlusconi, au promis ca nu ii vor lasa si ii vor ajuta cu tot ce este nevoie. Statul Italian si-a propus sa ajute pe sinistrati cu mancare si produse necesare pentru un an de zile, fara taxe si impozite pe aceeasi durata, iar programul “New City” va incepe imediat dupa stabilirea exacta a constructiilor. Locuitorii au refuzat sa-si paraseasca locurile si de aceea noile case se vor construi pe aceleasi locuri. Imediat dupa cutremur, primul stat care s-a oferit sa ajute pe cei sinistrati a fost Rusia, dupa care au urmat alte 26 state, insa prim ministrul Silvio Berlusconi a anuntat ca deocamdata se descurca in situatia actuala, iar daca in urmatoarele zile va fi nevoie, se va accepta ajutorul oferit. De mentionat este faptul ca toate constructiile, atat cele de dupa razboi cat si cele de dupa anul 2000, au fost construite cu materiale antiseismic, deoarece aceasta este o zona seismica. Datorita acestui fapt, acum se iau masuri si se cerceteaza de ce absolut toate constructiile nu au rezistat cutremurelor. Ciudat este faptul ca din luna decembrie 2008 au inceput mici cutremure, insa cel mai mare si mai “rau” cum a fost numit de unii locuitori, i-a lasat fara munca de o viata, caruia le-au urmat peste 350 de replici. Dupa 23 de ore au fost scoase de sub daramaturi o tanara care spre norocul ei care se adapostise sub grinda casei si o batranica de 89 de ani, au mai avut o sansa la viata. O alta familie a fost gasita insa fara acest noroc, parintii si copilul, imbratisati sub daramaturi. Printre morti se numara si 5 romani, dintre care 2 copii.Printre atatea replici a urmat un alt cutremur de aproape aceeasi intensitate (5 grade pe scara Richter) in seara zilei de 7 aprilie la ora 19.47, ora Italiei. Populatia zonei e ingrozita de replicile care nu mai contenesc. Orasele au devenit fantome, iar hotii umbla nestingheriti acolo unde se mai poate. Au aparut asa zisii sacali, care au pus in vanzare carne la incredibilul pret de 80 de euro, sau care incearca sa fure de prin casele parasite. Disperarea se vede in ochii lor, fiecare familie a pierdut unul sau mai multi membri, insa cu toate acestea nu i-a impiedicat pe doi tineri sa-si uneasca destinele. Printre corturi, moluz, daramaturi, frig si fara un viitor, viata merge inainte.
Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Dorul de trecut


Pe drumul prafuit desculta m-am lasat
Am dat la spate gandul la tine si-n lume am plecat,
Am incercat sa m-amagesc cantand ca-ndragostita
Ce am ales pentru o viata o dragoste neantalnita.

Ma-ndrept cu pas grabit spre casa parinteasca
Sa strang la piept parintii si vatra romaneasca
C-am stat mult timp plecata si-n urma am lasat
Casa, pe cei dragi si tot ce mi-a fost drag.

In aerul curat si roua pura cristalina
E tot ce-mi pot dori mai mult si-o strangere de mana,
Din partea celor ce crescand ei m-au vazut
Si a parintilor o sarutare caci mult au suferit.

Am vrut sa-mi fac o soarta, o cale si un tel
Sa fiu a mea stapana, sa am destinul meu,
Si mi-am facut de toate, si faima si destin
Dar anii au trecut ningand peste-al meu chip.

Timpul a trecut ca praful ce-n zari dispare
M-am trezit deodata singura si amintirea doare,
Ca nu am stat langa cei pe care i-am iubit
Le-am dat multa tristete si i-am dezamagit.

IMI BEAU AMARUL

In seara asta vreau sa beau sa ma imbat
Sa-mi cant sufletul ce-mi plange si amarul sa-mi inec,
Vreau sa strig in gura mare si lumii sa povestesc
Cum ca dragostea-ncet moare si de durere ma topesc.

Privesc in jur si totul in jurul meu plange
Cui as putea sa-mi descarc sufletul, ca inima-n bucati
mi se rasfrange,
As vrea sa zbor in ceru-nalt si de-acolo sa privesc
Sa nu am sentimente si nici inima sa imi ranesc.

Dar sunt singura si trista intr-o lume ratacita
Imi beau sufletul amar, ca de viata-mi este frica,
Ratacesc pe strazi pustii si nu stiu unde ma-ndrept
Ratacesc si nu stiu unde si amarul mi-l inec.

Privesc pierduta cum sticla de pe masa incetul se termina
Ca durerea ce o simt e mult mai mare si bautura n-o alina,
Privesc in jur si-mi pare ca toti pe mine ma condamna
As vrea pe toti sa ii lovesc si sa dispar in goana.

Ma simt straina, ma simt stingher
Asta nu e viata mea, e un vis etern,
Ma simt usoara ca un fulg de nea
Ce rataceste ziua-n amiaza mare, pe o straduta-ngusta
langa o cafenea.

Soarele ce straluceste si vantul ce usor ma racoreste
Ma poarta-n zari inalte si-mi deschide porti albastre,
Zbor ca vantul, lin ca gandul si cutreier tot pamantul
Zbor sa-mi linistesc suspinul, amarul, tristetea si destinul.

Trezita brusc din acest vis intarziat
Ma-ntreb ce s-a-ntamplat cu adevarat,
Ca sufletu-mi la fel de trist si-ngreunat
Doare tot mai mult, nu s-a mai alinat.

Din dulcea mea betie in care am cazut
Totul este la fel, e ca la-nceput,
Durerea ce o simt in piept si-n sufletu-mi ranit
Nu are vindecare, amoru-i ratacit.

Cand ceru-nalt albastru in doua se v-a despica
Poate voi reusi sa aflu raspuns la toata povestea mea,
C-am suferit de cand ma stiu si poate inca voi mai suferi
Atata timp cat voi trai, dragoste nu voi mai oferi.

M-am imbatat cu vise, tristete si alcool
Am strans durerea-n mine si-am plans in dormitor,
Am strabatut cu gandul pamantul si ratacind prin ani
Am alungat iubirea si mi-am facut dusmani.

Mi-am indreptat privirea catre un univers demult pierdut
Am vrut sa las in urma ce-a fost, s-o iau de la-nceput,
Sa vad in jurul meu tot ceea ce-i frumos si ceea ce-i placut
Sa las in urma amintirea ca tare m-a durut.

Din ceea ce am vrut nimic nu s-a schimbat
Minte-mi zboara aiurea e de necontrolat,
Paharul de pe masa se schimba tot mai des
As vrea sa-l pot lasa, e prea tarziu, nu mai am de ales.

Mintea-mi este ratacita, privirea-mi joaca feste
Starea ce o simt e tot mai rea, dar frica nu-mi mai este,
Simt o forta ce se naste din suflet si in iubire
As vrea viata sa-mi traiesc in liniste si pretuire.