“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde

“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens.

Canzone d'amore

Non starò più a cercare parole che non trovo,per dirti cose vecchie con il vestito nuovo,per raccontarti il vuoto che al solito ho di dentro e partorire il topo,vivendo sui ricordi, giocando coi miei giorni, col tempo.O forse vuoi che dica che ho i capelli più corti o che "per le mie navi" son quasi chiusi i porti",io parlo sempre tanto ma non ho ancora fedi, non voglio menar vento, di me o della mia vita, costretta come dita dei piedi. Queste cose le sai perché siam tutti uguali e viviamo ogni giorno, dei medesimi mali, perché siam tutti soli ed è nostro destino, tentare goffi voli,d'azione o di parola, volando come vola il tacchino.Non posso farci niente e tu puoi fare meno, sono vecchio d'orgoglio, mi commuove il tuo sguardo e di questa parola, io quasi mi vergogno ma c'è una vita sola, non ne sciupiamo niente, in tributi alla gente o al sogno.Le sere sono uguali ma ogni sera è diversa e quasi non ti accorgi dell'energia dispersa, a ricercare i visi che ti han dimenticato,vestendo abiti lisci, buoni ad ogni esperienza, inseguendo la scienza o il peccato. Queste cose le sai e sai dove comincia,la grazia o il tedio a morte del vivere in provincia,perché siam tutti uguali, siamo cattivi e buoni e abbiam gli stessi mali, siamo vigliacchi o fieri, saggi, falsi, sinceri, coglioni. Ma dove te ne andrai ma dove sei già andato, ti dono se vorrai, questa noia già usata, tienila in mia memoria ma non è un capitale, ti accorgerai da solo, nemmeno dopo tanto che la noia di un altro non vale.D'altra parte lo vedi, scrivo ancora canzoni e pago la mia casa, pago le mie illusioni, fingo d'aver capito che vivere è incontrarsi, aver sonno, appetito, far dei figli, mangiare, bere, leggere, amare, grattarsi.
"Mă îndoiesc, de adevărul tuturor credinţelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aş putea îndoi. Iar întrucât mă îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aş puteao nega. Şi de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca fiinţă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existenţa tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existenţa propriului meu corp: de unde ştiu că nu este o simplă închipuire ? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc şi ca atare exist ca o fiinţă gânditoare , independentă de corpul material." (Descartes - filosof modern)

Sfântă Fecioară

Sfanta Fecioara dulce Craiasa
Adu-mi in gand,dar si in casa,
Placerea de-a iubi, bucuria de-a trai
Si credinta toata de a darui.
Adu-mi speranta si Lumina Sfanta
Care zi de zi sufletu-mi alina,
Adu-mi puterea de-a crede mereu
Si credinta sfanta in sufletul meu.
Sfanta Fecioara cu zambet gingas
Adu-mi pe lume un mic copilas,
Sa-i daruiesc viata si credinta toata
Sa-i aleg un nume si sa-i fac o soarta,
Ca sa daruiasca si ca sa primeasca
Sa creada in Tine si sa Te pomeneasca,
Sa aiba credinta, sa fie senin
Si sa daruiasca dragoste din plin.
Sa-ti cante credinta si iubire multa
Sa creada in Tine si sa nu Te uite,
Sa ajute cand este nevoie
Si sa planga daca i se cere.
Sfanta Fecioara a lumii mireasa
Ajuta-ma sa daruiesc si altor copii o casa,
Sa creada si ei in ziua de Paste
Sa aiba Lumina si un pic de liniste.
Si la copilasul meu sa ii dai putere
Sa creasca maret, sa faca avere,
Avere de nimeni controlata
Sa poata ajuta intrega - lumea toata.
Averea lui sa fie credinta
Dragostea de semeni, daruinta,
Sa poata citi in ganduri si stele
Sa faca o lume fara lucruri rele,
Sa faca sa dispara tot ce este rau
Si sa-i povesteasca tot lui Dumnezeu.
Sfanta Fecioara in zilele ce vin
Vreau sa vii la mine ca as vrea sa-ti cer,
Sa imi dai credinta de a birui
Si speranta ca bine ne va fi,
Sa iti cer sa imi stai aproape
Sa ma protejezi, sa ma veghezi in noapte,
Sa imi canti cu glasul tau duios si lin
Sa ma protejezi in zilele ce vin.
Sa imi protejezi neamul si pe lumea toata
Ca sa Te cantam cu inima curata,
Sa iti cinstim numele si dragostea Ta
Si sa ne luminezi cu privirea.
Uita-te in jos la noi, pe pamant
Ca-n aceasta zi iti daruim un cant,
O zi sfanta care cu totii o asteptam
Si cu credinta astazi o cantam.
Cand fiul Tau la cer s-a ridicat
Tu L-ai iubit mai mult, Tu L-ai admirat,
Ai admirat puterea de-a invinge raul
Ai admirat puterea de-a invinge totul.
Se cutremura toate de privirea Ta
Se cutremura lumea de credinta Ta,
Plangi cand vezi ca lumea este rea
Si Te bucuri cand daruiesc dragostea si credinta.
As vrea sa-Ti spun ca totul s-a schimbat
As vrea sa-Ti spun ca lumea s-a imbunat,
As vrea sa-Ti spun ca nu mai sunt copii ce
inimile-ti frang
As vrea sa-Ti spun ca este pace pe pamant.
As vrea sa strig ca lumea este buna
Dar nu pot ca numai gandul ma cutremura,
Gandul ca lumea nu se v-a mai schimba
Si v-a deveni din ce in ce mai rea.

Esti tu!

Esti “ingerasul” meu
Esti gandul ce se naste in noapte,
Esti somnul greu
Ce nu mai vine pe la pleoape.

Esti ingerul cazut din cer
Ce greu gaseste-un loc sa se ascunda,
Esti viata si suspinul meu
Ce cauta o alta umbra.

Esti speranta, bucurie
Esti tot ce-nseamna armonie,
Esti tot ce-i mai frumos pe-acest pamant
Esti dragoste, esti bucurie si cuvant.

Esti raul si esti bunul
Frumosul si uratul,
Esti dulcele, amarul si betia
Esti lacrima, surasul, lacomia.

Esti tu, esti totul ce-mi doresc
Esti suflet, carnea, esti corpul omenesc,
Esti mintea ce strabate intreg universul
Esti pasul ce imi vegheaza mersul.

Dorul de trecut


Pe drumul prafuit desculta m-am lasat
Am dat la spate gandul la tine si-n lume am plecat,
Am incercat sa m-amagesc cantand ca-ndragostita
Ce am ales pentru o viata o dragoste neantalnita.

Ma-ndrept cu pas grabit spre casa parinteasca
Sa strang la piept parintii si vatra romaneasca
C-am stat mult timp plecata si-n urma am lasat
Casa, pe cei dragi si tot ce mi-a fost drag.

In aerul curat si roua pura cristalina
E tot ce-mi pot dori mai mult si-o strangere de mana,
Din partea celor ce crescand ei m-au vazut
Si a parintilor o sarutare caci mult au suferit.

Am vrut sa-mi fac o soarta, o cale si un tel
Sa fiu a mea stapana, sa am destinul meu,
Si mi-am facut de toate, si faima si destin
Dar anii au trecut ningand peste-al meu chip.

Timpul a trecut ca praful ce-n zari dispare
M-am trezit deodata singura si amintirea doare,
Ca nu am stat langa cei pe care i-am iubit
Le-am dat multa tristete si i-am dezamagit.

IMI BEAU AMARUL

In seara asta vreau sa beau sa ma imbat
Sa-mi cant sufletul ce-mi plange si amarul sa-mi inec,
Vreau sa strig in gura mare si lumii sa povestesc
Cum ca dragostea-ncet moare si de durere ma topesc.

Privesc in jur si totul in jurul meu plange
Cui as putea sa-mi descarc sufletul, ca inima-n bucati
mi se rasfrange,
As vrea sa zbor in ceru-nalt si de-acolo sa privesc
Sa nu am sentimente si nici inima sa imi ranesc.

Dar sunt singura si trista intr-o lume ratacita
Imi beau sufletul amar, ca de viata-mi este frica,
Ratacesc pe strazi pustii si nu stiu unde ma-ndrept
Ratacesc si nu stiu unde si amarul mi-l inec.

Privesc pierduta cum sticla de pe masa incetul se termina
Ca durerea ce o simt e mult mai mare si bautura n-o alina,
Privesc in jur si-mi pare ca toti pe mine ma condamna
As vrea pe toti sa ii lovesc si sa dispar in goana.

Ma simt straina, ma simt stingher
Asta nu e viata mea, e un vis etern,
Ma simt usoara ca un fulg de nea
Ce rataceste ziua-n amiaza mare, pe o straduta-ngusta
langa o cafenea.

Soarele ce straluceste si vantul ce usor ma racoreste
Ma poarta-n zari inalte si-mi deschide porti albastre,
Zbor ca vantul, lin ca gandul si cutreier tot pamantul
Zbor sa-mi linistesc suspinul, amarul, tristetea si destinul.

Trezita brusc din acest vis intarziat
Ma-ntreb ce s-a-ntamplat cu adevarat,
Ca sufletu-mi la fel de trist si-ngreunat
Doare tot mai mult, nu s-a mai alinat.

Din dulcea mea betie in care am cazut
Totul este la fel, e ca la-nceput,
Durerea ce o simt in piept si-n sufletu-mi ranit
Nu are vindecare, amoru-i ratacit.

Cand ceru-nalt albastru in doua se v-a despica
Poate voi reusi sa aflu raspuns la toata povestea mea,
C-am suferit de cand ma stiu si poate inca voi mai suferi
Atata timp cat voi trai, dragoste nu voi mai oferi.

M-am imbatat cu vise, tristete si alcool
Am strans durerea-n mine si-am plans in dormitor,
Am strabatut cu gandul pamantul si ratacind prin ani
Am alungat iubirea si mi-am facut dusmani.

Mi-am indreptat privirea catre un univers demult pierdut
Am vrut sa las in urma ce-a fost, s-o iau de la-nceput,
Sa vad in jurul meu tot ceea ce-i frumos si ceea ce-i placut
Sa las in urma amintirea ca tare m-a durut.

Din ceea ce am vrut nimic nu s-a schimbat
Minte-mi zboara aiurea e de necontrolat,
Paharul de pe masa se schimba tot mai des
As vrea sa-l pot lasa, e prea tarziu, nu mai am de ales.

Mintea-mi este ratacita, privirea-mi joaca feste
Starea ce o simt e tot mai rea, dar frica nu-mi mai este,
Simt o forta ce se naste din suflet si in iubire
As vrea viata sa-mi traiesc in liniste si pretuire.