“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde

“Adevarul este rareori pur şi niciodată simplu.” O.Wilde
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens.

Il cielo e sempre piu blu

Ci sono nuvole oggi in cielo.
Le vedi?
Forse sta per piovere.
Forse non lo fara
e tutto questo grigio che sfila lassu,
sara servito solo a rendere piu cupa
un'altra giornata.
Non danza il vento.
L'aria e immobile,
quasi addormentata.
Fiuto tempo d'attesa
di cose che stanno per accadere,
che accadranno,
sperate,
desiderate.
Idee assillanti
che sembrano piccole follie,
che lo sono.
E lo sai.
Com'e che si comincia
a pensare a qualcuno?
Com'e che ci si riscopre
con la testa assediata da qualcuno?
Com'e che mi sento piena di te?
Non conosco la tua voce,
il profilo del tuo volto,
i liniamenti.
I tuoi capelli.
Di che colore sono?
Le tue mani.
Sono lisce e grandi
tanto da curarmi l'anima,
cullarmi il cuore?
O forti quanto basta
da sfidare la vita con i pugni alzati?
E gli occhi.
Sono di chi sa raccogliere
nella loro profondita
tutto il blu del cielo?
Oppure,
somigliano piu a piccole finestre
accostate sul mondo
che si serrano rapide di fronte al dolore?
Le braccia.
Nidi robusti dove coricare
pensieri dolci/amari?
O piuttosto morse improvvise
che attanagliano il corpo
inducente al peccato?
Non so.
Non so nulla di te.
Eppure qualcosa
del tuo essermi ignoto
e talmente affine
da catturarmi intimamente.
Hai mai provato un simile desiderio?
Un frastuono nella mente,
alito caldo
che soffia nei pertugi della coscienza
con tanta violenza da lasciarti inerme?
Ti sogno,
quando non c'e piu nulla da sognare.
Ti cerco,
quando non ho altre strade da seguire
se non quella dei palpiti in corsa
che ti rincorrono.
Ti desidero,
la notte,
nelle ore dove il sonno
come un zingaro
vaga bramando dimore felici.
Lentamente una carezza,
poi un'altra,
tracciano a pelle le voglie di te.
Ti prendo,
ti lascio andare.
Raccolgo adesso gli ultimi pensieri,
sono per te.
Per tutto cio che non conosco.
Ci sono nuvole oggi in cielo.
Le vedi?
Forse piovera.
Forse no,
e questo grigio che sfila lassu
sara servito solo a rendere piu cupa
un'altra giornata.
Un'altra senza di te.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Dorul de trecut


Pe drumul prafuit desculta m-am lasat
Am dat la spate gandul la tine si-n lume am plecat,
Am incercat sa m-amagesc cantand ca-ndragostita
Ce am ales pentru o viata o dragoste neantalnita.

Ma-ndrept cu pas grabit spre casa parinteasca
Sa strang la piept parintii si vatra romaneasca
C-am stat mult timp plecata si-n urma am lasat
Casa, pe cei dragi si tot ce mi-a fost drag.

In aerul curat si roua pura cristalina
E tot ce-mi pot dori mai mult si-o strangere de mana,
Din partea celor ce crescand ei m-au vazut
Si a parintilor o sarutare caci mult au suferit.

Am vrut sa-mi fac o soarta, o cale si un tel
Sa fiu a mea stapana, sa am destinul meu,
Si mi-am facut de toate, si faima si destin
Dar anii au trecut ningand peste-al meu chip.

Timpul a trecut ca praful ce-n zari dispare
M-am trezit deodata singura si amintirea doare,
Ca nu am stat langa cei pe care i-am iubit
Le-am dat multa tristete si i-am dezamagit.

IMI BEAU AMARUL

In seara asta vreau sa beau sa ma imbat
Sa-mi cant sufletul ce-mi plange si amarul sa-mi inec,
Vreau sa strig in gura mare si lumii sa povestesc
Cum ca dragostea-ncet moare si de durere ma topesc.

Privesc in jur si totul in jurul meu plange
Cui as putea sa-mi descarc sufletul, ca inima-n bucati
mi se rasfrange,
As vrea sa zbor in ceru-nalt si de-acolo sa privesc
Sa nu am sentimente si nici inima sa imi ranesc.

Dar sunt singura si trista intr-o lume ratacita
Imi beau sufletul amar, ca de viata-mi este frica,
Ratacesc pe strazi pustii si nu stiu unde ma-ndrept
Ratacesc si nu stiu unde si amarul mi-l inec.

Privesc pierduta cum sticla de pe masa incetul se termina
Ca durerea ce o simt e mult mai mare si bautura n-o alina,
Privesc in jur si-mi pare ca toti pe mine ma condamna
As vrea pe toti sa ii lovesc si sa dispar in goana.

Ma simt straina, ma simt stingher
Asta nu e viata mea, e un vis etern,
Ma simt usoara ca un fulg de nea
Ce rataceste ziua-n amiaza mare, pe o straduta-ngusta
langa o cafenea.

Soarele ce straluceste si vantul ce usor ma racoreste
Ma poarta-n zari inalte si-mi deschide porti albastre,
Zbor ca vantul, lin ca gandul si cutreier tot pamantul
Zbor sa-mi linistesc suspinul, amarul, tristetea si destinul.

Trezita brusc din acest vis intarziat
Ma-ntreb ce s-a-ntamplat cu adevarat,
Ca sufletu-mi la fel de trist si-ngreunat
Doare tot mai mult, nu s-a mai alinat.

Din dulcea mea betie in care am cazut
Totul este la fel, e ca la-nceput,
Durerea ce o simt in piept si-n sufletu-mi ranit
Nu are vindecare, amoru-i ratacit.

Cand ceru-nalt albastru in doua se v-a despica
Poate voi reusi sa aflu raspuns la toata povestea mea,
C-am suferit de cand ma stiu si poate inca voi mai suferi
Atata timp cat voi trai, dragoste nu voi mai oferi.

M-am imbatat cu vise, tristete si alcool
Am strans durerea-n mine si-am plans in dormitor,
Am strabatut cu gandul pamantul si ratacind prin ani
Am alungat iubirea si mi-am facut dusmani.

Mi-am indreptat privirea catre un univers demult pierdut
Am vrut sa las in urma ce-a fost, s-o iau de la-nceput,
Sa vad in jurul meu tot ceea ce-i frumos si ceea ce-i placut
Sa las in urma amintirea ca tare m-a durut.

Din ceea ce am vrut nimic nu s-a schimbat
Minte-mi zboara aiurea e de necontrolat,
Paharul de pe masa se schimba tot mai des
As vrea sa-l pot lasa, e prea tarziu, nu mai am de ales.

Mintea-mi este ratacita, privirea-mi joaca feste
Starea ce o simt e tot mai rea, dar frica nu-mi mai este,
Simt o forta ce se naste din suflet si in iubire
As vrea viata sa-mi traiesc in liniste si pretuire.